Andra Diaconu, psihoterapeut
"Spre deosebire de șah, în viață jocul continuă și după mat."
Isaac Asimov

Comparaţiile cu ceilalţi
2018/01/29 10:47:29

    Inevitabil, avem tendinţa de a face comparaţii sociale. Îi luãm pe ceilalţi ca punct de reper, pentru a ne compara viaţa, profesia, familia, statutul social, sãnãtatea sau fericirea. Dar de cele mai multe ori, ne uitãm la cei care sunt mai avantajaţi decât noi, iar acest lucru ne pune într-o luminã de inferioritate.

    Comparaţiile cu ceilalţi sunt incorecte, în primul rând faţã de noi înşine. Viaţa perfectã a altor persoane este cel mai adesea o iluzie. Vacanţa extravagantã şi fericirea debordantã pe care le vedem pe paginile de Facebook sunt doar o parte din ceea ce trãieşte cineva. Este un adevãr, dar nu întreaga lor realitate. Vedem poza unei familii fericite, dar nu ştim nimic despre cearta care a fost înainte ca aceasta sã fie fãcutã. Auzim despre realizarea profesionalã a unui prieten şi poate îl invidiem, dar nu ştim eşecurile şi uşile închise de care s-a lovit pânã sã ajungã în acest punct. Dacã am afla tot adevãrul despre viaţa cuiva, nu am mai face comparaţii incorecte şi nu ne-am mai simţi atât de inadecvaţi.

    Noi suntem cu noi înşine în fiecare moment. Ştim totul despre noi. Ne cunoaştem slãbiciunile, eşecurile, momentele rele, gândurile negre. Iar apoi ne comparãm cu ceilalţi, care par sã aibã viaţa perfectã. Dar luãm ca punct de reper de fapt o imagine creatã de cei din jur, nu adevãrul. Nu ştim totul despre ceilalţi, aşa cum ştim despre noi. Nu le vedem luptele interioare, momentele de dubiu sau eşecurile. E ca şi cum am merge la o piesã de teatru, unde urmãrim doar ce se întâmplã pe scenã. Nu vedem tot ce e în culise: graba de a schimba costume, pregãtirea decorului, machiajul. Tot aşa, în viaţa de zi cu zi, noi avem acces doar la imaginea pe care o creeazã ceilalţi, la ceea ce vor ei sã ne arate, nu vedem întregul adevãr.

    Oricât de mult nu ne-ar plãcea sã credem, viaţa nu este corectã. Unii oameni se nasc cu mai multe avantaje decât alţii, fie cã este vorba de trãsãturi fizice simetrice, de o sãnãtate impecabilã, de o familie cu o situaţie financiarã bunã sau de conexiuni sociale importante. Când cineva are un anumit statut social sau profesional, ne gândim cã noi nu am realizat la fel de mult pentru cã nu am muncit suficient. Dar e posibil sã nu fie cantitatea de efort depusã, ci anumite şanse pe care cealaltã persoanã le-a avut şi noi nu. Avem starturi diferite în viaţã, iar acestea pot duce la trasee diferite.

    Comparaţiile cu ceilalţi ne pot crea sentimente de invidie, nemaifiind astfel capabili sã ne bucurãm pentru realizãrile lor. Acest lucru poate duce la destrãmarea unei relaţii de prietenie. Este important sã ne gândim cã nu e un concurs: cine îşi întemeiazã primul o familie, cine are primul o realizare profesionalã. Lucrurile se pot schimba, atâta timp cât şi noi suntem dispuşi sã depunem un efort în aceastã direcţie. Faptul cã nu am reuşit un anumit lucru, nu înseamnã cã nu îl vom bifa niciodatã. Ceea ce conteazã e sã nu uitãm care e scopul înspre care ne îndreptãm şi sã nu ne pierdem în competiţii inutile cu alţii.

    O modalitate mai sãnãtoasã de a ne analiza este comparaţia cu noi înşine, cu cine am fost şi ce am realizat în trecut şi cu cine vrem sã devenim. Putem avea astfel o idee mai clarã asupra scopurilor noastre, precum şi a evoluţiei proprii. A ne dori şi a munci azi sã fim mai buni decât am fost ieri, este cel mai frumos cadou pe care ni-l putem face.

Adauga un comentariu

Căutare